1 Atunci Iosif, c[zând pe fa@a tat[lui s[u, l-a plâns \i l-a s[rutat. 2 Iosif le-a poruncit apoi doctorilor care erau în slujba lui s[-l îmb[ls[meze pe tat[l s[u; \i doctorii l-au îmb[ls[mat pe Israela. 3 Dup[ ce s’au împlinit patruzeci de zile — c[ atâtea zile trebuie pentru îmb[ls[mare — l-au plâns Egiptenii \aptezeci de zile. 4 Iar dac[ au trecut zilele plângerii, le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „Dac’am aflat eu har în ochii vo\tri, spune@i-i din partea meab lui Faraon: 5 — Înainte de a muri, tat[l meu m’a pus s[-i jur, zicându-mi: În mormântul pe care mi l-am s[pat eu în @ara Canaanului, acolo s[ m[’ngropi... A\adar, las[-m[ acum s[ m[ sui ca s[-l îngrop pe tat[l meu, \i m[ voi întoarce”. 6 Iar Faraon a r[spuns: „Suite-te \i-l îngroap[ pe tat[l t[u, a\a cum te-a jurat el”. 7 |i s’a suit Iosif s[-l îngroape pe tat[l s[u; \i’mpreun[ cu el s’au suit to@i slujitorii lui Faraon \i b[trânii casei sale \i to@i b[trânii din @ara Egiptului 8 \i toat[ familia lui Iosif, fra@ii s[i \i toat[ familia tat[lui s[u \i neamul lui. Nu \i-au l[sat în @inutul Go\en decât copiii, oile \i vitele. 9 Cu el au plecat, de asemenea, c[ru@e \i c[l[re@i: caravana devenise uria\[.
10 |i ajungând ei la aria lui Atad, de dincolo de Iordan, au plâns acolo cu mare plângere tânguitoare; \i l-a jelit Iosif pe tat[l s[u timp de \apte zile. 11 V[zând plângerea de la aria lui Atad, Canaaneenii, locuitorii acelui @inut, au zis: „Amarnic[ e plângerea aceasta la Egipteni”. Deaceea i s’a dat locului aceluia numele Abel-Mi@raim, adic[ Plângerea-Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12 A\a au f[cut fiii lui [Iacob] cu el, dup[ cum le poruncise: 13 l-au dus fiii s[i în @ara Canaanului \i
